Română Engleză
a A     Trimite pe mail  
 

 
Libera circulaţie a lucrătorilor şi principiul egalităţii de tratament

 « Înapoi

Fiecare cetăţean al Uniunii Europene are dreptul să muncească şi să locuiască în alt stat membru fără să fie discriminat pe motive de naţionalitate.

Ce este libera circulaţie a lucrătorilor?
 
Libera circulaţie a persoanelor este una dintre libertăţile fundamentale garantate de legislaţia comunitară. Este probabil, cel mai important drept din legislaţia comunitară pentru indivizi şi un element esenţial al cetăţeniei europene.
Pentru lucrători, această libertate a existat încă de la întemeierea Comunităţii Europene din 1957. Acesta este prevăzut în articolul 39 al Tratatului CE şi implică :
  • dreptul de a căuta un loc de muncă într-un alt Stat Membru;
  • dreptul de a munci într-un alt Stat Membru;
  • dreptul de a locui acolo;
  • dreptul de a rămâne în acel stat;
  • dreptul la egalitate de tratament în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, condiţii de muncă şi toate celelalte avantaje care ar putea facilita integrarea muncitorilor în statul membru gazdă.

 Conceptul şi implicaţiile acestei libertăţi au fost interpretate şi dezvoltate de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, inclusiv conceptul de lucrător. Puteţi consulta informaţii suplimentare în ceea ce priveşte jurisprudenţa în Comunicatul Comisiei: „Libera circulaţie a lucrătorilor – dobândind beneficii complete şi potenţial ” (COM(2002)694)

Regulile Comunităţii în ceea ce priveşte libera circulaţie a lucrătorilor se aplică de asemenea Statelor Membre ale Spaţiului Economic European. (Islanda, Liechtenstein şi Norvegia).

Dreptul la liberă circulaţie a lucrătorilor este completat de un sistem pentru coordonarea sistemelors de securitate socială şi de un sistem care să asigure recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi calificărilor.

Cui se adresează articolul 39 al Tratatului CE?

Articolul 39 se aplică aşa numiţilor lucrători migranţi, de exemplu, cetăţenilor statelor membre UE care îşi părăsesc ţara de origine şi merg să lucreze într-un alt stat membru. Nu se aplică persoanelor care nu şi-au părăsit niciodată ţara de origine, dar îi include pe cetăţenii unui stat membru când revin în acel stat membru după ce şi-au exercitat dreptul lor la libera circulaţie.

Se aplică lucrătorilor şi nu persoanelor care lucrează independent, studenţilor, pensionarilor sau persoanelor care nu lucrează. Puteţi găsi mai multe informaţii pe pagina de internet a Direcţiei Generale Piaţa Internă şi Servicii şi a Direcţie Generale Justiţie, Libertate şi Securitate

Lucrătorul este persoana care:
  • exercită o activitate reală şi efectivă;
  • sub conducerea altcuiva
  • primeşte o remuneraţie.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, articolul 39 se aplică şi sportivilor profesionişti.
 
Care este situaţia membrilor de familie?
 
De anumite drepturi beneficiază şi membrii de familie ai lucrătorului. Aceştia au, în special:
  • dreptul de a locui împreună cu lucrătorul în statul membru gazdă;
  • dreptul la tratament egal în ceea ce priveşte educaţia şi avantajele sociale.
O parte a membrilor de familie au şi dreptul de a lucra în statul membru gazdă.
 
Există restricţii privind exercitarea acestui drept?
 
Da, există. Acestea sunt:
  • limitări în domeniul securităţii publice, politicii publice şi în sfera sănătăţii publice;
  • unele limitări privind angajarea în serviciile publice ale statelor membre gazdă.
Ce se poate spune despre extindere?
 
Dreptul la liberă circulaţie a lucrătorilor din, spre sau între statele membre care s-au alăturat UE pe 1 mai 2004 (Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia) şi pe 1 ianuarie 2007 (Bulgaria, România) poate fi restricţionat pe parcursul unei perioade tranzitorii de maxim şapte ani după aderare.

Legături utile:
Informaţii furnizate de site-ul Comisiei Europene (http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=458&langId=ro)
 

Înapoi sus
 
 

Ultima actualizare: 07.02.2012