- Minister . . .
- Domenii
-
-
Programe şi strategii forţă de muncăMobilitatea forţei de muncăSănătate şi securitate în muncăPolitici familiale, incluziune şi asistenţă socialăPensiiAfaceri europeneSecuritate socială pentru lucrătorii migranţiRelaţii bilaterale şi organizaţii internaţionaleManagement fonduri europeneDialog socialPolitici publiceProtecția CopiluluiProtecția Persoanelor cu HandicapInspecția Socială

-
- Portaluri . . .
- Min.muncii din UE

Dreptul de şedere
Dreptul de şedere este strâns legat de dreptul de a lucra în alt stat membru.
În baza directivei privind drepturile de şedere ale cetăţenilor din UE (Directiva 2004/38/CE), lucrătorii migranţi sunt obligaţi să se înregistreze la autorităţile competente numai dacă este prevăzut de legislaţia statului membru.
Formalităţile pe care lucrătorii trebuie să le îndeplinească depind de durata contractului de muncă:
- în cazul în care se estimează că angajarea va dura mai puţin de trei luni, nu sunt necesare nici un fel de formalităţi de şedere. Cu toate acestea, autorităţile naţionale vă pot solicita să le comunicaţi prezenţa dumneavoastră pe teritoriul ţării lor;
- în cazul în care durata contractului de muncă depăşeşte trei luni, statul membru vă poate solicita să vă înregistraţi la autoritatea competentă. Termenul limită pentru înregistrare poate fi de maxim trei luni de la data sosirii. În acest caz, este necesar să vi se elibereze un certificat de înregistrare imediat ce prezentaţi o carte de identitate sau un paşaport valabil, precum şi o confirmare de încadrare în muncă de la angajator sau o adeverinţă de salariat. În acest scop nu pot fi solicitate alte documente (fluturaşi de salariu, facturi de electricitate, declaraţii fiscale etc).
Dacă nu îndepliniţi aceste formalităţi, vi se pot aplica sancţiuni proporţionale şi nediscriminatorii.
Este important de ştiut că puteţi începe să lucraţi înainte de a vă înregistra.
Şedere permanentă
Un lucrător care a locuit legal pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani în statul membru gazdă dobândeşte drept de şedere permanentă în acea ţară. La cerere, autorităţile naţionale ar trebui să elibereze un document care să ateste dreptul de şedere permanentă.
Odată ce l-aţi dobândit, puteţi pierde dreptul de şedere permanentă doar în cazul în care părăsiţi ţara pentru o perioadă de peste doi ani consecutivi.
În anumite condiţii, puteţi dobândi acest statut mai devreme:
- în cazul în care aţi încetat să lucraţi deoarece aţi ajuns la vârsta pensionării (sau aţi optat pentru pensionare anticipată), cu condiţia să fi lucrat în statul membru gazdă cel puţin în ultimele douăsprezece luni şi să fi locuit acolo timp de peste trei ani, neîntrerupt;
- în cazul în care aţi încetat să lucraţi ca urmare a unei incapacităţi permanente de muncă, cu condiţia să fi locuit în statul membru gazdă mai mult de doi ani. Dacă o astfel de incapacitate este urmarea unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, nu se aplică nici o condiţie privind durata şederii;
- în cazul în care, după trei ani de muncă şi şedere neîntreruptă în statul membru gazdă, aţi început să lucraţi într-un alt stat membru şi, în acelaşi timp, v-aţi păstrat reşedinţa în statul membru gazdă unde vă întoarceţi, de regulă, în fiecare zi sau cel puţin o dată pe săptămână.
|
Legături utile:
Informaţii furnizate de site-ul Comisiei Europene: (http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=460&langId=ro)
|

Ultima actualizare: 07.02.2012






