Română Engleză



a A     Trimite pe mail  
 

1945 - 1989
 

 << 1864 ÷1918 <<      << 1919 ÷ 1944 <<     ¤      >> 1990 ÷ azi >>

21 ianuarie 1945 este aprobată Legea Sindicatelor. În temeiul acestui act normativ, sindicatele dobândeau personalitate juridică, aveau un patrimoniu propriu şi puteau sta în justiţie de sinestătător; au fost reglementate şi comitetele de întreprindere sau de fabrică, a căror principală atribuţie o constituia urmărirea respectării de către angajator a dispoziţiilor legale ce aveau ca obiect reglementarea raporturilor juridice de muncă şi a celor cuprinse în contractele colective de muncă.
6 martie 1946 sunt preluate atribuţiile Ministerului asigurărilor sociale şi unele ale Ministerului sănătăţii şi asistenţei sociale de către Ministerul asistenţei şi asigurărilor sociale
  • Ministrul asistenţei şi asigurărilor sociale
26 aprilie 1946 - este adoptată Legea nr. 314/1946 prin care sau stabilit noi dispoziţii referitoare la durata zilei de muncă şi la concediile de odihnă şi a fost abrogat Decretul-Lege din 1941 privind regimul muncii în timp de război.
1946 – este adoptată Legea nr. 711 pentru reorganizarea jurisdicţiei muncii;
6 septembrie 1946 - este adoptată Legea nr. 711/1946 pentru reorganizarea jurisdicţiei muncii. Potrivit acestei reglementări, s-au constituit, la nivel de tribunal, secţiile de muncă, care erau competente să judece, în primă instanţă, conflictele de muncă. Hotărârea pronunţată se putea ataca numai cu recurs. Referitor la conflictele colective, Ministerul Muncii a devenit instanţă de arbitraj, iar decizia sa dobândea caracterul de contract colectiv de muncă.
1 decembrie 1946 Ministerul muncii se unifica cu Ministerul asistenţei şi asigurărilor sociale formând Ministerul muncii şi asigurărilor sociale
  • Ministrul muncii şi asigurărilor sociale
15 aprilie 1948 Ministerul muncii şi asigurărilor sociale devine Ministerul muncii şi prevederilor sociale
  • Ministrul muncii şi prevederilor sociale
1948 – este adoptată Legea nr. 30/1948, potrivit căreia în ipoteza unui conflict colectiv de muncă, sindicatul participant la conflictul respectiv sesiza preşedintele judecătoriei populare în circumscripţia căreia se afla sediul întreprinderii. Cererea sindicatului era înaintată de către preşedintele instanţei inspectoratului teritorial de muncă, la nivelul căruia se încerca aplanarea conflictului. Dacă nu se ajungea la un acord, conflictul se soluţiona de către comisia de arbitraj ce funcţiona pe lângă judecătoria populară.
1949 - este adoptată Legea 10/1949 potrivit căreia toate fondurile publice sau private au fost incluse în bugetul de stat. Asigurările sociale, după 1949, încep să constituie pilonul de bază al protecţiei sociale în România, alocaţiile pentru şomaj şi cele de asistenţă socială fiind nerecunoscute. În aceste condiţii, fondului de asigurări sociale îi este alocat un procent ridicat din cheltuielile pentru protecţia socială, cheltuielile fiind centrate în special pe furnizarea de pensii (de bătrâneţe, invaliditate, urmaşi), dar au fost introduse alte beneficii cum ar fi: indemnizaţia de boală, de deces, de matenitate etc. În legea pensiilor din 1949 era prevăzut un cuantum al pensiei de bătrâneţe de 50-80% din salariul mediu lunar pe ultimele 12 luni de activitate, plafonat la o sumă maximă..
8 iunie 1950 este adoptată Legea nr. 3/1950 primul Cod al Muncii din România. Structura organizatorică a ministerului în perioada 15.07.1948 – 26.06.1951 cuprinde următoarele compartimente: Direcţia Muncii; Direcţia Aşezămintelor pentru ucenici şi muncitori; Direcţia asistenţei sociale; Direcţia Aşezămintelor sociale; Direcţia Pensiilor şi timbrului IOVR; Corpul de inspecţie; Direcţia personalului; Direcţia Administrativă; Direcţia Contabilitate; Oficial de Studiu; Serviciul Exterior, organe administrative – inspectorate regionale, judeţene şi locale; Administraţii, case, societăţ şi instituţii speciale tutelate de minister; Casa Centrală a Asigurărilor sociale; Administrarea Fondului muncii; Casa Construcţiilor; Casa Ziariştilor; Casa Scriitorilor; Casa compozitorilor, pictorilor şi sculptorilor; Casa artiştilor dramatici, lirici şi instrumentişti; Casa de pensii a Colegiului inginerilor; Casa centrală de asigurări a avocaţilor şi casele de pensiuni ale colegiilor de avocaţi; Casa Personalului; Institutul de credit IOVR; Unităţ tehnice exterioare: cămine, ateliere, birouri de muncă în porturi, centre de asistenţă socială, centre productive de asistenţă, centre de îngrijire medicală, cantină, azil, case de odihnă, centre şi ateliere de ortopedie, centre de reeducare profesională.
2 iunie 1952 Ministerul muncii şi prevederilor sociale devine Ministerul prevederilor sociale
  • Ministrul prevederilor sociale
    • Lotar Mădăceanu (2 iunie - 28 iulie 1952)
    • Pericle Negescu (28 iulie 1952 - 28 ianuarie 1953)
    • Stela Enescu (28 ianuarie 1953 - 10 iunie 1954)
    • Octavian Berlogea (10 iunie 1954 - 21 ianuarie 1957)
1954 - sunt introduse avantaje de pensionare anticipată şi creşterea pensiei pentru cei care-şi desfăşoară activitatea în grupe superioare de muncă (I-II). Baza de calcul a pensiei constituie câştigul mediu brut lunar din ultimile 12 luni de activitate. Contribuţiile sunt plătite de către angajatori, toate fiind unităţ ale statului.
21 ianuarie 1957 Ministerul prevederilor sociale a fost desfiinţat, atribuţiile fiind preluate de Ministerul sănătăţii şi prevederilor sociale
  • Ministrul sănătăţii şi prevederilor sociale
  • Ministru Secretar de Stat, Preşedinte al Comitetului de Stat pentru Protecţia Muncii (cu rang de ministru)
  • Ministru Secretar de Stat, Preşedinte al Comitetului de Stat pentru Problemele de Muncă şi Salarii (cu rang de ministru)
1959 - sunt introduse în sistemul obligatoriu de asigurări personalul casnic şi muncitorii agricoli
1965 este adoptată Legea nr.5/1965 privind protecţia muncii
1966 este adoptatăLegea nr.27/1966 privind asigurările sociale de stat şi asistenţă  socială
1967 - este adoptată Legea 27/1967 prin care se stabilesc noi cuantumuri ale pensiilor prin diminurea acestora iar vechimea integrală necesară pentru pensionarea de bătrâneţe se stabileşte diferenţiat: pentru femei – 20 ani; pentru barbaţi – 25 ani. Se introduce şi noşiunea de pensie suplimentară pentru care este obligatorie o contribuţie personală de 2% din salariu. Prin această lege se preiau din sistemul Ministerului Apărarii Naţionale pensionarii I.O.V.R. (Invalizi Orfani văduve de război) care vor fi menţinuţi în sistem până în anul 2001 când acestea vor fi suportate din bugetul de stat.
9 decembrie 1967 se reinfiinţează Ministerul Muncii
  • Ministru Secretar de Stat, Preşedinte al Comitetului de Stat pentru Problemele de Organizare şi Salarizare (cu rang de ministru)
  • Ministru Secretar de Stat, Preşedinte al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (cu rang de ministru)
  • Vicepreşedinte al Consiliului Organizării Economico-Sociale (cu rang de ministru secretar de stat)
    • Mihai Marinescu (7 martie 1978 - 29 martie 1980)
  • Prim-vicepreşedinte al Consiliului Organizării Economico-Sociale (cu rang de ministru secretar de stat)
    • Ioachim Moga (30 martie 1979 - 29 martie 1980)
    • Mihai Marinescu (29 martie 1980 - 20 mai 1982)
1968 - datorită politicii de creştere a natalităţii din acea perioadă, şi faptului că alocaţiile de stat pentru copii se plăteau din fondul de asigurări sociale, s-a ajuns la cheltuieli mari ale fondului, ceea ce a dus la diminuarea cuantumului pensiei.
25 noiembrie 1972 este adoptată Legea nr.10/1972- Codul Muncii al Republicii Socialiste România
1976 este adoptată Legea nr.25/1976 privind încadrarea într-o muncă utilă a persoanelor apte de muncă;
1977 – este adoptată Legea nr. 3/1977 prin care se realizează câteve modificări de fond si anume: se creşte vechimea necesară pentru pensie de bătrâneţe, care, de acum se va numi pensie pentru limită de vârstă, cu 5 ani ajungându-se la 25 ani pentru femei şi 30 ani pentru bărbaţi.
Scad sever beneficiile pentru pensie de invaliditate iar baza de calcul a pensiei se stabileşte ca fiind cei mai avantajoşi 5 ani ani la alegere din ultimii 10 de activitate.

 << 1864 ÷1918 <<      << 1919 ÷ 1944 <<     ¤      >> 1990 ÷ azi >>

 





Înapoi sus
 

2012-Anul European al Îmbătrânirii Active și al Solidarității între Generații ( AEIA 2012 )
Anunţuri
Concursuri
Achiziţii publice
Studii şi rapoarte
Buletin Statistic
Statistici
 
 
Statistici pe scurt
Decembrie 2011
Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată
de la 1.01.2012 - 700 lei

Numărul total al şomerilor înregistraţi
la 31.12.2011 - 461,0 mii persoane

Rata şomajului înregistrat
la 31.12.2011 - 5,12 %

Pensii şi pensionari

Valoarea punctului de pensie
732,8 lei

Asigurări sociale de stat şi agricultori - TOTAL
numărul pensionarilor - 5.383,0 mii persoane
pensia medie - 720 lei


1. asigurări sociale de stat (inclusiv beneficiarii de ajutor social)
numărul pensionarilor - 4.731,3 mii persoane
pensia medie - 777 lei

2. agricultori
numărul pensionarilor - 651,7 mii persoane
pensia medie - 312 lei

Din TOTAL:
Limită de varstă


Asigurări sociale de stat şi agricultori
numărul pensionarilor - 3.819,8 mii persoane
pensia medie - 814 lei

1. asigurări sociale de stat
numărul pensionarilor - 3.239,9 mii persoane
pensia medie - 900 lei

2. agricultori
numărul pensionarilor - 579,9 mii persoane
pensia medie - 331 lei



Numărul de contracte active
la 15.12.2011 - 5.867.097

Numărul de salariați activi
la 15.12.2011 - 4.881.852

 
Abonare Newsletter
 
Introduceti adresa dvs. de e-mail:
Ultima actualizare: 07.02.2012