Legea privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, adoptată de Parlamentul României în anul 2002, are ca scop garantarea accesului efectiv, în mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare şi fundamentale, cum sunt: dreptul la un loc de muncă, la o locuinţă, la asistenţă medicală, la educaţie, precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a marginalizării sociale şi mobilizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniu.

Marginalizarea socială, în sensul acestei legi, se defineşte prin poziţia socială periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale colectivităţii; ea se manifestă prin absenţa unui minimum de condiţii sociale de viaţă.

Pentru a-şi îndeplini scopul, legea prevede o serie de atribuţii în acest domeniu pentru următoarele instituţii: Agenţia Naţională Pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Consiliile judeţene, Consiliile locale, Unităţile de Asistenţă de Sănătate Publică, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Unităţile de Învăţământ.

descărcaţi raportul complet >>>>