Obiectivul central al României prevăzut în Programul Naţional de Reforme se referă la asigurarea unei funcţionări a pieţei muncii favorabile incluziunii active a grupurilor vulnerabile În realizarea acestui obiectiv accentul va fi pus pe:

• asigurarea unei funcţionări a pieţei muncii favorabilă creării locurilor de muncă, reducerii fenomenului muncii nedeclarate şi a managementului adecvat al schimbării la nivelul întreprinderilor şi lucrătorilor;
• promovarea incluziunii sociale şi îmbunătăţirea accesului pe piaţa muncii pentru grupurile vulnerabile;
• promovarea competitivităţii pe piaţa muncii, în special prin mai buna corelare dintre sistemul educaţional şi de formare şi cerinţele pieţei muncii

Reformele naţionale avute în vedere vor fi ţintite pe asigurarea unui climat macroeconomic stabil prin continuarea eforturilor de creştere economică, pe creşterea investiţiilor în economie şi în sectorul social, promovarea incluziunii sociale şi creşterea ofertei de locuri de muncă mai bine plătite . Acum în noul ciclu de programare, precum şi într-o nouă „epocă” a regândirii tuturor instrumentelor de politici economice şi sociale la nivel comunitar, România se angajează ca aceste obiective majore să fie armonizate cu noile linii directoare integrate privind creşterea şi ocuparea, cu Agenda socială reînnoită recent lansată, cu noul ciclu privind „Metoda Deschisă de Coordonare”.

Pentru dezvoltarea de politici sociale eficiente reformele naţionale vor fi elaborate printr-un efort colectiv cu acordul majorităţii decidenţilor politici, asigurându-se o redistribuţie echitabilă a resurselor ca rezultat al economiei şi pieţei concurenţiale.

Modernizarea sistemului de protecţie socială reprezintă elementul central al politicilor sociale din România. Prin reformarea acestuia s-a dorit şi se doreşte crearea unui sistem adecvat care să sprijine toate persoanele încadrate pe piaţa muncii, precum şi persoanele aflate în dificultate. Lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale continuă să fie una din priorităţile naţionale. În acest sens se vor continua eforturile pentru implementarea strategiilor de promovare a incluziunii sociale a persoanelor defavorizate prin încurajarea acestora de a participa activ pe piaţa muncii şi în societate. Astfel, se va acorda o atenţie deosebită evitării creării dependenţei de primirea prestaţiilor sociale şi se va acţiona spre încurajarea persoanelor vulnerabile de a-şi găsi un loc activ în societate.

În termeni concreţi, măsurile luate în perioada 2006 – 2008, vor fi continuate şi pentru perioada 2008 – 2010. Se poate remarca faptul că măsurile au fost orientate în perioada 2006 – 2008 pe asigurarea unui venit suficient, pe reorientarea acţiunilor astfel încât dintr-un sistem care poate crea dependenţă să se treacă la un sistem activ. „Activarea socială” ca mijloc de reintegrare a persoanelor defavorizate este o noţiune care trebuie să fie înţeleasă de cetăţeni dar şi de către profesioniştii din sistem şi asta nu se poate realiza decât prin campanii importante de informare şi conştientizare privind avantajele unei asemenea abordări.

O provocare continuă, asupra căreia executivul din România trebuie să continue eforturile pentru rezolvare, o constituie diferenţele între prevederile legislative şi gradul de implementarea a acestora. În ceea ce priveşte domeniul incluziunii sociale, eforturile se vor concentra pe implementarea efectivă a strategiilor sectoriale din domeniu care au ca scop creşterea calităţii vieţii diferitelor grupuri vulnerabile, şi anume: tinerii care părăsesc centrele de plasament, persoanele vârstnice, persoanele cu handicap, copiii aflaţi în dificultate, etc. Totodată, în această perioadă se vor dezvolta instrumentele de monitorizare şi evaluare a rezultatelor obţinute urmare implementării acestor strategii şi va fi măsurată eficienţa şi eficacitatea măsurilor realizate.

Schimbările demografice din ultimele decenii, respectiv îmbătrânirea populaţiei şi scăderea natalităţii, precum şi presiunile financiare asupra sistemelor de pensii cauzate de aceste schimbări, reprezintă puncte sensibile pe agenda publică a tuturor decidenţilor politici.

În contextul european al reformării şi modernizării sistemelor de pensii din ultimii ani, România a adoptat un sistem bazat pe diversificarea surselor de obţinere a pensiilor şi care să determine siguranţa financiară a persoanelor vârstnice, micşorând riscurile generate de veniturile de înlocuire la bătrâneţe, prin implementarea pensiilor private. Ultimii trei ani, 2005 – 2007, au fost decisivi pentru reformă, fiind stabilit cadrul legislativ care reglementează organizarea şi funcţionarea entităţilor de pe piaţa pensiilor private precum şi reglementarea şi supravegherea prudenţială a administrării acestor fonduri, prin adoptarea Legii nr.204/2006 privind pensiile facultative şi prin modificarea şi completarea Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Astfel, se vor continua să implementeze reformele deja angajate axându-se pe asigurarea de pensii adecvate cetăţenilor, încercând să dezvolte cei trei piloni ai sistemului. Având în vedere datele statistice care ne arată rata de dependenţă angajaţi / pensionari, România trebuie să-şi dezvolte un sistem de promovare a îmbătrânirii active, prin introducerea de măsuri specifice pentru stimularea participării pe piaţa muncii a persoanelor vârstnice, dar şi a altor grupuri vulnerabile care în prezent înregistrează rate scăzute de participare.

Implementarea sistemului privat de pensii, cu scopul asigurării unor venituri suplimentare la vârsta pensionării care să conducă, într-un procent cât mai mare, la adecvarea şi sustenabilitatea veniturilor din pensii va continua să fie un obiectiv strategic. Atingerea unui asemenea obiectiv depinde de evoluţia parametrilor care influenţează acumularea activelor, cum ar fi: nivelul şi dispersia acoperirii şi contribuţiilor, precum şi nivelul randamentelor.

Sistem de sănătate a parcurs succesiv mai multe etape pentru consolidare şi pentru creşterea performanţelor, aceasta conducând la ameliorarea stării de sănătate a populaţiei precum şi la dezvoltarea capitalului uman. Resurse mai multe sunt necesare fără îndoială pentru a se asigura o sustenabilitate financiară adecvată sistemului de sănătate, dar totodată trebuie să ne asigurăm că resursele existente sunt utilizate raţional şi sunt ţintite pe rezolvarea nevoilor reale din sistem. De asemenea este important ca prin toate programele ce se realizează să se garanteze accesul tuturor cetăţenilor la servicii de sănătate de calitate, iar aceasta nu se poate face decât prin îmbunătăţirea organizaţională şi prin continuarea legiferării pachetului minim de servicii de servi cii medicale, care într-adevăr să acopere nevoile minime ale unei persoane pentru a avea o stare de sănătate bună.