Română Engleză
a A     Trimite pe mail  
 

 
Drepturi ale lucrătorilor detaşaţi

 « Înapoi

Libera circulaţie a lucrătorilor este una dintre drepturile fundamentale garantate de Tratatul instituind Uniunea Europeană.

Putem spune că un lucrător este “detaşat” atunci când acesta este angajat într-un stat membru UE, dar este trimis temporar de angajatorul său să îşi desfăşoare activitatea într-un alt stat membru. Spre exemplu, un furnizor de servicii poate obţine un contract într-un alt stat membru şi îşi poate trimite angajatul să îşi desfăşoarea activitatea acolo în acest sens. Această prevedere trans-naţioanală privind serviciile, în situaţia în care angajaţii sunt trimişi să lucreze într-un alt stat membru altul decât cel în care îşi defăşoară activitatea în mod normal, dă naştere unei noi categorii, aceea de “lucrător detaşat”. Această categorie nu oferă lucrătorilor migranţi posibilitatea de a merge într-un alt stat membru în căutarea unui loc de muncă şi să fie angajaţi acolo. 
 
Pentru a garanta că drepturile şi condiţiile de muncă ale unui lucrător detaşat sunt protejate pe teritoriul UE, şi pentru a evita “dumpingul social” când furnizorii internaţionali de servicii pot presta servicii mai ieftine decât furnizorii locali datorită costului mai mic al muncii lor, legislaţia Comunităţii Europene a stabilit un nucleu de reguli obligatorii privind termenii şi condiţiile angajării şi care se aplică şi în cazul unui lucrător detaşat să lucreze într-un alt stat membru. Aceste reguli reflectă standardul lucrătorilor locali în statul membru gazdă (respectiv cel în care este trimis să lucreze).   
 
Această înseamnă că dacă statul membru are un set minim de condiţii privind angajarea, acestea vor trebui să se aplice şi lucrătorilor detaşaţi în acel stat. Totuşi, angajatorul nu este împiedicat să aplice un set de condiţii de muncă care sunt mai favorabile angajatului, cum sunt, de exemplu, cele prevăzute de legislaţia statul care l-a detaşat (statul în care angajatul lucrează în mod normal).
 
Detaşarea pe teritoriul României
 
Directiva privind detaşarea lucrătorilor (Directiva 96/71/CE) a fost transpusă în legislaţia românească prin Legea nr. 344/2006 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale. Legea se aplică întreprinderilor stabilite într-un stat membru UE/SEE şi care detaşează pe teritoriul României salariaţi cu care au stabilite raporturi de muncă. Putem vorbi de detaşare în următoarele situaţii:
  1. când un angajator dintr-un stat membru UE detaşează un salariat pe teritoriul României, în numele întreprinderii şi sub coordonarea acesteia, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea în România, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi întreprinderea care face detaşarea;
  2. când un angajator dintr-un stat membru UE detaşează un salariat la o unitate situată pe teritoriul României sau la o întreprindere care aparţine unui grup de întreprinderi, situată pe teritoriul României, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi întreprinderea care face detaşarea;
  3. când un agent de muncă temporară sau agenţie de plasare (art. 87 Codul Muncii) punere la dispoziţie un salariat  unui utilizator stabilit sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, pe perioada neceară îndeplinirii unei sarcini precise şi cu caracter temporar, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi agentul de muncă temporară sau agenţia de plasare.
În cazul detaşării, condiţia este ca relaţia de muncă dintre angajator şi lucrătorul detaşat să se păstreze pe perioada detaşării.
 
Drepturile de care beneficiază cetăţenii detaşaţi în România
 
Salariaţii detaşaţi pe teritoriul României se bucură de condiţii de muncă stabilite de legea română şi/sau contractul colectiv de muncă la nivel naţional sau de ramură, cum sunt durata maximă a timpului de lucru şi durata minimă a repausului periodic, durata minimă a concediilor anuale plătite, salariul minim, inclusiv compensarea prin plata muncii suplimentare, condiţiile de punere la dispoziţie a salariaţilor, inclusiv de către întreprinderile de muncă temporară.
 
Legislaţia mai acoperă şi aspecte privind sănătatea şi securitatea în muncă, măsurile de protecţie aplicabile condiţiilor de muncă pentru femeile însărcinate sau cele care au născut recent, precum şi pentru copii şi tineri, dar şi egalitatea de tratament dintre bărbaţi şi femei şi alte aspecte privind nediscriminarea.
 
Legislaţia europeană privind detaşarea impune statelor membre obligaţia de a colabora între ele şi de a asigura accesul publicului la informaţii privind condiţiile aplicate de statele membre.

Legături utile:
Informaţii furnizate de site-ul Comisiei Europene: (http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=471&langId=en )

 
Înapoi sus
 
 

Ultima actualizare: 25.05.2012