« Pagina anterioară

  Pagina următoare »

• pe baza mandatului definit de Constituţia OIM, inclusiv a Declaraţiei de la Philadelphia (1944) care rămâne încă relevantă în secolul XXI şi ar trebui să inspire politica membrilor săi şi care, între alte scopuri, obiective şi principii:
  • afirmă că munca nu este o marfă şi că sărăcia, oriunde ar exista, constituie un pericol pentru prosperitatea tuturor;
  • recunoaşte că OIM are obligaţia solemnă de a supraveghea punerea în practică printre naţiunile lumii
  • a programelor proprii de realizare a obiectivelor care constituie ocuparea deplină şi creşterea nivelului de trai, un salariu minim şi extinderea securităţii sociale în vederea asigurării unui venit de bază pentru toţi aflaţi în nevoie, ca şi ansamblul altor obiective enunţate în Declaraţia de la Philadelphia;
  • responsabilitatea OIM de a examina şi de a lua în considerare, în lumina obiectivelor fundamentale ale justiţiei sociale, toate politicile economice şi financiare internaţionale;
• elaborarea şi reafirmarea Declaraţiei OIM privind principiile şi drepturile fundamentale ale muncii şi urmările sale (1998) în care membrii săi recunosc pe lângă mandatul Organizaţiei, importanţa deosebită a drepturilor fundamentale, şi anume: libertatea de asociere şi recunoaşterea efectivă a dreptului la negociere colectivă, eliminarea oricărei forme de muncă forţată sau obligatorie, abolirea efectivă a muncii copiilor şi eliminarea discriminării în ocupare şi profesie. 

• rezultatele Summit-ul mondial pentru dezvoltare socială de la Copenhaga din 1995;
• o largă susţinere reafirmată repetat la nivel mondial şi regional, a susţinerii conceptului de muncă decentă dezvoltat prin OIM;
• adeziunea pe care şefii de stat si de guverne au exprimat-o, în timpul Summit-ului mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite in 2005 în favoarea unei globalizări echitabile şi a ocupării depline şi productive şi a muncii decente pentru toţi, ca obiective fundamentale ale politicilor lor naţionale şi internaţionale relevante. 

• valorile fundamentale ale libertăţii, demnitatea persoanei, a justiţiei sociale, a securităţii şi a nediscriminării sunt esenţiale pentru o dezvoltare şi eficienţă socială şi economică sustenabilă;
• dialogul social şi practica tripartitismului între guvernele şi organizaţiile reprezentative ale lucrătorilor şi angajatorilor pe plan naţional şi internaţional sunt, astăzi, încă mai relevante pentru obţinerea soluţiilor şi pentru realizarea coeziunii sociale şi a statului de drept, printre alte mijloace, prin normelor internaţionale ale muncii;
• importanţa relaţiei de ocupare trebuie să fie recunoscută, mai ales ca mijloc de asigurare a protecţiei juridice a lucrătorilor;
• companiile productive, rentabile şi durabile, în conjunctura unei economii sociale solide şi a unui sector public viabil, sunt indispensabile unei dezvoltări economice, precum şi a posibilităţilor de ocupare;
• Declaraţia Tripartită A Principiilor Privind Companiile Multinaţionale Şi Politica Socială (1977), revizuită, care abordează rolul mai important al acelor actori implicaţi în realizarea obiectivelor Organizaţiei, are o importantă depsebită. 

1. promovarea muncii creative în mediul instituţional şi economic durabil de aşa manieră încât:
   • indivizii să-şi poată dezvolta şi actualiza capacităţile şi competenţele necesare care să le permită ocuparea productivă pentru realizarea  personală şi bunăstarea colectivă;
   • toate companiile publice şi private, să fie durabile şi să favorizeze creşterea şi crearea mai multor oportunităţi  şi perspective de muncă şi venituri pentru toţi;
   • societăţile să-şi poată realiza obiectivele de dezvoltare economică, progres social şi un nivel de viaţă bun;

2. luarea şi consolidarea unor măsuri de protecţie socială – securitate socială şi protecţia muncii – durabile şi adaptate circumstanţelor naţionale, incluzând:
   • extinderea securităţii sociale pentru toţi, inclusiv prin măsuri de  asigurare a unui venit de bază pentru toţi cei care au nevoie de o astfel de protecţie şi adaptarea domeniului de aplicare astfel încât domeniul său de aplicare să răspundă incertitudinilor şi noilor nevoilor generate de rapiditatea schimbărilor tehnice, sociale, demografice şi economice;
   • condiţii de muncă care protejează sănătatea şi securitatea lucrătorilor;
   • politici cu privire la salarii şi câştiguri, durata muncii şi alte condiţii de muncă care să dea posibilitatea tuturor de a participa echitabil la fructificarea progresului şi un salariu minim decent pentru toţi angajaţii şi a celor au nevoie de o astfel de protecţie;

3. promovarea dialogului social şi a tripartitismului ca cele mai apte metode de:
   • adaptare a punerii în practică a obiectivelor strategice la nevoile şi circumstanţele fiecărei ţări;
   • transformarea dezvoltării economice în progres social şi a progresului social în dezvoltare economică;
   • facilitarea realizării consensului în politicilor naţionale şi internaţionale pertinente având incidenţă asupra strategiilor şi programelor de ocupare şi muncă decentă;
   • punerea efectivă a legislaţiei în practică şi a instituţii eficiente,  în ceea ce priveşte mai ales recunoaşterea relaţiilor de muncă, promovarea bunelor relaţii profesionale şi realizarea unor sisteme de inspecţie a muncii eficace;

4. respectarea, promovarea şi punerea în practică a principiilor şi drepturilor fundamentale ale muncii care au o importanţă particulară în ceea ce priveşte drepturile şi condiţiile necesare pentru deplina realizare a obiectivelor strategice, mai ales:
   • ca libertatea sindicală şi recunoaşterea efectivă a dreptului de negociere colectivă sunt deosebit de importante pentru a permite realizarea celor patru obiective strategice;
   • ca violarea principiilor şi drepturilor fundamentale ale muncii să nu fi fost invocată, nici utilizată decât cu un scop comparativ legitim şi că normele de muncă nu fi utilizării în scopul protecţionismului comercial.

1. A înţelege mai bine nevoile membrilor săi, în ceea ce priveşte fiecare dintre obiectivele strategice, ca şi acţiunea efectuată de OIM pentru a le răspunde în cadrul unei probleme înscrise pe ordinea de zi a Conferinţei, astfel încât:
   • să determine cum OIM poate răspunde mai eficient acestor nevoi coordonând ansamblul mijloacelor sale de acţiune;
   • să determine resursele necesare pentru a răspunde acestor nevoi şi, dacă este necesar, să atragă resurse suplimentare;
   • să ghideze Consiliul de Administraţie şi Biroul în exercitarea responsabilităţilor lor;
2. consolidare şi coordonare a activităţilor de cooperare şi expertiză tehnică pe care le oferă, cu scopul de:
   • a susţine şi asista eforturile fiecărui Membru în vederea efectuării de progrese în toate obiectivele strategice, pe bază tripartită, în programelor naţionale pentru muncă decentă şi în contextul sistemului Organizaţiei Naţiunilor Unite;
   • să ajute, în măsura necesară, la consolidarea capacităţii administrative a statelor membre, ca şi cele ale organizaţiilor reprezentative ale patronilor şi lucrătorilor de a facilita o politică socială pertinentă şi coerentă şi dezvoltarea durabilă;
3. să promoveze o mai bună înţelegere şi împărtăşire a cunoştinţelor despre sinergiile existente între obiectivele strategice printr-o analiză empirică şi discuţii tripartite privind experienţa concretă, cu cooperarea voluntară a statelor interesate, în vederea informării Membrilor în deciziile pe care ei le iau în ceea ce priveşte oportunităţile şi provocările globalizării;
4. furnizarea de asistenţă Membrilor, la cerere, care doresc să promoveze concertat obiectivele strategice în cadrul acordurilor bilaterale sau multilaterale, pentru ca acestea să fie compatibile cu obligaţiile OIM;
5. dezvoltarea de noi parteneriate cu entităţi non-statale şi actori economici, cum ar fi companiile multinaţionale şi sindicatele care operează la nivel global, cu scopul de a consolida eficacitatea activităţilor şi programelor OIM, de a asigura o susţinere de partea lor prin orice căile adecvate şi promovarea obiectivelor strategice ale OIM.

1. adoptarea unei strategii naţionale sau regionale pentru muncă decentă, articulată în jurul unui ansamblu de priorităţi ale obiectivelor strategice în manieră integrată;
2. stabilirea indicatorilor sau statisticilor adecvate, dacă este necesar cu ajutorul BIM, care să permită monitorizarea şi evaluarea progreselor realizate;
3. reexaminarea situaţiei lor în ceea ce priveşte ratificarea sau aplicarea instrumentelor OIM, în vederea asigurării unei realizări din ce în ce mai cuprinzătoare a fiecărui obiectiv strategic, punând accent pe normele fundamentale ale muncii, precum şi pe cele considerate ca fiind semnificative cu privire la gestionarea tripartitismului, politicii de ocupare şi inspecţiei muncii;
4. adoptarea măsurilor, în mod principial, în vederea unei coordonări adecvate între poziţiile exprimate în numele lor în forumurile internaţionale relevante şi orice măsuri pe care le-ar putea lua conform prezentei Declaraţii;
5. promovarea companiilor durabile;
6. acolo unde este adecvat, împărtăşirea bunelor practici naţionale şi regionale căştigate din aplicarea iniţiativelor naţionale sau regionale reuşite referitoare la munca decentă;
7. furnizarea, pe bază bilaterală, regională sau multilaterală şi, în măsura în care resursele le-ar permite, o susţinere adecvată a eforturilor altor membri de a da efect principiilor şi obiectivelor vizate în prezenta Declaraţie;

  Pagina următoare »