Română Engleză

rss

a A     Trimite pe mail  
 

 
Organizaţia Internaţională a Muncii

 « Înapoi

Organizatia Internaţională a Muncii a fost fondată în 1919. În contextul negocierilor de pace de după încheierea primului război mondial, Conferinţa de Pace din 1919 a stabilit o Comisie a legislaţiei internaţionale a muncii. Comisia a adoptat un text, care la 11 aprilie 1919 a devenit parte a Tratatului de Pace de la Versailles. Cu unele modificări, acest text reprezintă şi astăzi Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Filozofia şi misiunea noii organizaţii internaţionale rezulta din preambulul Constituţiei, care prevede că pacea univesală nu poate fi întemeiată decât pe baza justiţiei sociale, iar neadoptarea de către o naţiune a unui regim de muncă cu adevărat uman, împiedică eforturile celorlalte naţiuni, doritoare de a ameliora situaţia lucrătorilor în propriile lor ţări.
 
OIM a devenit o agenţie specializată a ONU din 1946.
 
In prezent 181 de state sunt membre ale organizaţiei.
 
OIM are o structură tripartită, care aduce împreună reprezentanţii guvernelor, patronatelor şi sindicatelor, în condiţii egale, pentru a discuta chestiuni legate de muncă şi politică socială.
 
Politicile OIM sunt fixate în cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii, care are loc în fiecare an, adunând toţi constituenţii. Conferinţa adoptă noi standarde internaţionale în domeniul muncii, planul de activitate al OIM şi bugetul.
 
Între sesiunile Conferinţei, OIM este coordonat de Consiliul de administraţie, care este compus din 28 reprezentanţi guvernamentali, 14 reprezentanţi ai pantronatelor şi 14 reprezentanţi ai sindicatelor.
 
Secretariatul OIM este asigurat de Biroul Internaţional al Muncii, care are sediul la Geneva, în Elveţia şi are birouri în mai mult de 40 de state.
 
Directorul general al OIM este în prezent Juan SOMAVIA.
 

STANDARDELE INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIUL MUNCII
 
Standardele internaţionale în domeniul muncii sunt instrumente juridice elaborate de către constituenţii OIM (guvernele, angajatorii şi sindicatele) care stabilesc principii şi drepturile la muncă. Acestea sunt fie convenţii, care sunt tratate internaţionale obligatorii dacă sunt ratificate de statele member, sau recomdări, care servesc ca nişte ghiduri neobligatorii. În multe cazuri convenţiile stabilesc principiile de bază care să fie implementate de statele care le ratifică, în timp ce recomadările suplimentrează convenţiile asigurând ghiduri mai detaliate referitoare la modul în care acestea trebuie aplicate.
 
Convenţiile şi recomadările sunt elaborate de reprezentanţii guvernelor, angajatorilor şi lucrătorilor şi sunt adoptate de Conferinţa Internaţională a Muncii care se desfăşoară în fiecare an. Odată ce un standard este adoptat, statele membre, conform Constituţiei OIM, trebuie să le supună autorităţilor competente (Parlamentului). În cazul Convenţiilor, acesta înseamnă pentru ratificare. Dacă o convenţie este ratificată, în general aceasta intră în vigoare pentru acel stat de la data ratificării. Statele care au ratificat convenţiile se obligă să aplice convenţia în legislaţia şi practica naţională şi să trasnmită rapoarte privind aplicarea acesteia la intervale regulate. Dacă este necesar, OIM acordă asistenţă tehnică. În plus, pot fi iniţiate plângeri împotriva statelor care încalcă o convenţie pa care a ratificat-o.
 
CONVENŢIILE FUNDAMENTALE
 
Consiliul de administraţie al OIM a identificat 8 convenţii fundamentale, care rglemenetază domeniile care sunt considerate ca principuii şi drepturi fundamnatele ale lucrătorilor.
Liberattaea de asociere şi recunoaşterea efectivă a dreptului de negociere colectivă, eliminarea tuturor formelor de muncă forţată sau obligatory, eliminarea efectivă a muncii copilului, eliminarea discriminărilor în respect cu angajarea şi profesia, Aceste principii sunt de asemenea prevăzute în Declaraţia privind Principiile şi Drepturile Fundamentale ale Muncii (1998).
În 1995 OIM a lansat o campanie pentru ratificarea univesală a acestor 8 convenţii.
 
Cele 8 convenţii fundamentale ale OIM sunt următoarele:
  • Convenţia nr.29/1930 privind munca forţată;
  • Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea sindicală;
  • Convenţia nr. 98/1949 privind dreptul la organizare şi negociere colectivă;
  • Convenţia nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare;
  • Convenţia nr.105/1957 privind abolirea muncii forţate;
  • Convenţia nr. 111/1958 privind discriminarea (angajare şi profesie);
  • Convenţia nr. 138/1973 privind vârsta minimă;
  • Convenţia nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor
 
Consiliul de administraţie a desemnat alte 4 convenţii ca instrumente prioritare, încurajând statele să le ratifice din cauza importanţei lor în funcţionarea sistemului internaţional de standarde în domeniul muncii.
  • Convenţia nr. 81/1947 privind Inspecţia Muncii
  • Convenţia nr. 129/1969 privind Inspecţia Muncii (în agricultură)
  • Convenţia nr. 144/1976 privind consultările tripartite (standardele internaţionale ale muncii)
  • Convenţia nr. 122/1964 privind Politica de Ocupare
 
 
 
Cele 4 obiective strategice ale OIM sunt:
 
  • promovarea şi realizarea standardelor şi principiilor drepturilor fundamentale în muncă
  • crearea oportunităţilor mai mari pentru femei şi bărbaţi pentru asigurarea de locuri de muncă şi venituri decente
  • Creşterea acoperirii şi eficacităţii protecţiei sociale pentru toţi
  • Consolidarea tripartismul şi dialogului social

     

 
Obiectivul strategic al Organizaţiei Internaţionale a Muncii este cel de a promova oportunităţi pentru femei şi bărbaţi astfel încât acestea să dezvolte o muncă productivă, decentă, lucrând în condiţii de siguranţă, egalitate, echitate şi demnitate umană”.
 
Juan Somavia, Director-General al OIM
 
Înapoi sus
 
 

PROGRAMUL DE GUVERNARE 2012
2012-Anul European al Îmbătrânirii Active și al Solidarității între Generații ( AEIA 2012 )
Anunţuri
Concursuri
Achiziţii publice
INFORMAȚII DE INTERES PUBLIC
Buletin Statistic
Statistici
 
 
Statistici pe scurt
Aprilie 2012
Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată
de la 1.01.2012 - 700 lei

Numărul total al şomerilor înregistraţi
la 30.04.2012 - 425,8 mii persoane

Rata şomajului înregistrat
la 30.04.2012 - 4,73 %

Pensii şi pensionari

Valoarea punctului de pensie
732,8 lei

Asigurări sociale de stat şi agricultori - TOTAL
numărul pensionarilor - 5.338,2 mii persoane
pensia medie - 723 lei


1. asigurări sociale de stat (inclusiv beneficiarii de ajutor social)
numărul pensionarilor - 4.708,9 mii persoane
pensia medie - 778 lei

2. agricultori
numărul pensionarilor - 629,3 mii persoane
pensia medie - 313 lei

Din TOTAL:
Limită de varstă


Asigurări sociale de stat şi agricultori
numărul pensionarilor - 3.815,1 mii persoane
pensia medie - 816 lei

1. asigurări sociale de stat
numărul pensionarilor - 3.253,3 mii persoane
pensia medie - 900 lei

2. agricultori
numărul pensionarilor - 561,8 mii persoane
pensia medie - 332 lei



 
Abonare Newsletter
 
Introduceti adresa dvs. de e-mail:
Ultima actualizare: 25.05.2012